Uneori stau si ma intreb daca sufletul meu ar mai fi existat daca nu ar fi fost mama...daca sufletul meu ar fi prins viata si ar fi ajuns ceea ce sunt acum...E ciudat cum uneori persoane care pentru altii sunt doar trecatori,pot insemna enorm de mult pentru mine.Cea mai importanta persoana din viata mea este mama,dar oare stiu sa o arat?Oare stiu sa'i multumesc pentru tot ceea ce face pentru mine?Sunt curioasa de ce de la o anumita varsta ne desprindem incet incet de mama din punct de vedere sentimental.Ziua de 8 martie intotdeauna imi aduce o usoara briza de trsitete pentru ca imi aduce aminte de cate ori am gresit fata de mama si ca oricat de multe cadouri i'as lua nu e de ajuns ca sa'mi cer iertare.Ea m'a iertat,m'a sustinut,m'a iubit,mi'a dat sfaturi,m'a imbratisat si m'a pupat in momente de panica,sa' bucurat alaturi de mine mai mult decat oricine a facut'o vreodata,insa a facut mai mult decat atat.MI'A DAT VIATA.
Ii multumesc pur si simplu ca exista,pentru ca este cea mai minunata persoana pe care viata mi'ar fi putut'o darui.Viata mea ar fi o simpla existenta,iar soarele nu ar mai straluci la fel,pasarelele nu ar mai canta fericite,florile ar fi triste daca nu ar fi ea in viata mea.
TE IUBESC MAMI!!!
